Ai facut si tu pe turistu'. Intern vorbind.
Și ce sens are să mergi în vacanțe în ziua de azi, să vezi lucruri despre care ai auzit că e în trend să le vezi, dacă nu le vezi prin lentila de la telefon? Ce e drept, nu înțelegi ce e atât de interesant la o dărăpănătură din varf de deal, mai ales că drumul până acolo îți încinge toate alveolele și o parte din ficat și pe deasupra, te mai costă și 20 de lei intrarea. Păi băă...jepcarilor! Mă duceam pe Valea Cascadelor și vedeam grămezi de cărămizi. Moka! Și-mi alegeam și culoarea!
Dar în fine.
Dacă tot ai stat în coloană pe Valea Prahovei 5 ore, să respiri aer curat de munte (de la eșapamentul celui din față), măcar să vadă lumea că ai bani să te plimbi.
Pac: un selfie de check-in cu citadela-n spate, iar în prim-plan o frunte încruntată și transpirată care tre' sa dea impresia că "mamă ce mișto-i aici!"
Poza 2? Neapărat cocoțat pe ceva! Gard, butuc, copac, stâlp...orice, numai sus să fie. Să pară că ești Bartolomeo Diaz în misiune de explorare a curții interioare a cetății (ca afară e periculos...umblă urșii).
Pozele 3, 4, 5 și 6: niște peisaje de-acolo din vârf de munte, întunecate, prost încadrate și mișcate dar în mintea ta sunt cel puțin concurente cu background-ul de la Windows. Pentru fraierii care vor să știe cum arată munții Căpățânii de sus dar nu știu să folosească Google, să caute poze profi. Cu plăcere, băi săracilor!
Pozele următoare sunt despre prieteni și despre cum să arăți că ești om. Și cum omul e un animal social, în poze apar aliniați ca micii pe grătar prietenii tăi: cuplul ăla nesuferit (el zgârcit și ea îngâmfată) care se mai și ceartă tot timpul dar erau singurii care au rămas pe lista de vacanță (din cele 3 mașini pline ochi) și până la urmă...banii de benzină sunt tot bani! Și prietenul ăla care e mereu singur, fie că e afemeiat, alcoolic sau retardat.
După ce te-ai învârtit juma' de oră prin cetate, în căutare de istorie (adică de locuri în care să te mai pozezi la fel de anost și forțat ca până acum), constatând cu satisfacție că acum ești mult mai bogat din punct de vedere cultural dar mai ales al contului de Facebook, te îndrepți obosit spre mașină, nu înainte însă de a face poza de check-out cu panoul din fața obiectivului, să vadă lumea și cum se numește locul în care minunatul album foto a luat naștere.
Spre finalul zilei, te așezi din nou la coadă în trafic, de data asta cu telefonul zbârnâind la fiecare 30 de secunde de notificări, fapt care îți așterne un zâmbet satisfăcut în coltul gurii. A fost o escapadă reușită!
