Transmisiune directă din regat

Am făcut-o și pe-asta. Eu și toți românii care au învățat engleza din filme, ne-am mutat în UK.
Și...serios, toți sunt aici! Pe stradă, în autobuz, la supermarket, la bancă, ocupând orice loc de muncă ți-ai putea (sau nu) închipui. Și sunt mândră de ei!

Acum, probabil blog-ul ăsta o să devină încă o cronică a românului din Diaspora.
Dar pe mine nu mă deranjează.
Ce mă enervează în schimb, e atitudinea oamenilor de aici vis-a vis de frig. Frig era și la mine în Berceni, dar nu vedeam în fiecare zi femei în sandale sau șlapi, copii în tricou sau bărbați în pantaloni scurți la 10 grade. Mă fac să mă simt cumva defectă.
Dar una peste alta e bine și frumos aici.
Aaa...au și flori.
Pe strazi!
LALELE!!!
Ești nebun??? Ghivece multe și mari, cu lalele înflorite ca-n Olanda. Vedeți mă dacă n-aveți gipsani? Vi le defrișau peste noapte, și vi le vindeau la 1£/fir a doua zi, lângă ghivecele chelite.

În altă ordine de idei...aici bătrânii sunt defecți.
Stăteam la coadă la supermarket cu un gel de duș în mână iar o băbuță m-a rugat, ba chiar a insistat, să o iau înaintea ei (deși ea avea doar vreo 3 produse în coș). Ea cred că nu se grăbea să pupe moaște la catedrală ca ai noștri...
Plus că în autobuz se intră în ordinea sosirii în stație, nu pe apucate. Unde e spiritul de supraviețuire? No fun!

Și taximetriștii de aici cred că sunt tot altă specie umană. Să coste cursa 7.3£ și să ceară doar 7£? Să nu ceară ei 8 și apoi să-ți spună că n-au rest la 10? Să te mai aducă și cu Opel Insignia full, nu cu Loganu' fără airbag-uri și față de portieră? Unde am ajuns???
Plus că sigur mașinile cu volan pe dreapta nu au claxon, de-aia sunt așa de ieftine la noi și nu le cumpără nici dracu'. N-am auzit niciunul de mai mult de o săptămână. Parcă mi s-a făcut dor.

Anyway...como se dice la voi: "a dat țăranul de occident?" Așa. Eu mă mir ca nurca la satelit, că nu înțeleg cum alții au ajuns unde au ajuns iar noi am ajuns unde am ajuns, ca să zic așa. O fi de la regină?
Păi ce? N-avem si noi dăncila...pardon...regina noastră? Și știu amândouă la fel de bine limba română. Până una-alta, mai stau puțin pe-aici, să văd care e treaba, mai fac și niște bani și îi trimit în țară, să construiesc o casă mare în care n-o să locuiesc niciodată. Cică e un "must".
Până la următoarea confesiune, vă transmit ce am învățat:

Cheers, mates!

Deznodământul unor sărbători "reușite"

Sărbătorile astea, pe lângă faptul că sunt o branulă de marketing pentru injectarea consumerismului în vena omului, sunt de fapt o cauză a celor mai multe depresii. La români mai ales. Pentru ca românului i s-a integrat în creier ideea post-decembristă conform cărei gradul de satisfacție psihică e direct proporțional cu lungimea bonului fiscal.

Dar asta nu ar fi cea mai mare problemă. Banii sunt făcuți pentru a fi cheltuiți. Problema cea mai mare este faptul că îți creezi așteptări cu privire la creșterea propriei stări de fericire. Lucru care de fapt nu se întâmplă.Și apoi pici în extrema opusă, pentru ca de fapt constați următoarele:

- deși ai cheltuit o grămadă de bani, masa îmbelșugată de Crăciun nu ți-a garantat că familia și prietenii îți vor călca pragul casei. Și uite cum ai rămas cu frigiderul plin și ore pierdute în bucătărie, ca apoi să fii nevoit să arunci jumătate din muncă și speranțe la coșul de gunoi.

- cadourile cumpărate după ore lungi de umblat prin mall-uri și stat la cozi, nu au avut impactul scontat asupra celor dragi (sperai că persoana care-l va primi să aiba reacția unui copil la Disneyland când vede un pulover cu motive festive, că doar ți-a luat două zile să-l găsești).

- te gândeai că o gașcă de prieteni într-o cabană la munte ar fi rețeta ideală pentru un revelion reușit. Dar nu ai luat în considerare ore petrecute pe DN în trafic (și asta nu ar fi fost o problemă dacă în mașină nu ar fi fost atmosfera asta de priveghi, dar șoferul și iubita lui din dreapta nu își vorbesc pentru ca el a avut tupeul să-i spună că de la anul ar fi mișto să își facă amândoi abonament la sală, iar diva s-a simțit ofensată. Iar cel din dreapta ta n-a dormit bine azi-noapte și acum îi curge o bală din colțul gurii, pe banchetă.)

Când ajungi acolo,altă durere: pitzipoancei îi e foame, îi e frig, îi intră soarele în ochi…nu îi place aia, nu îi convine ailaltă…e obosită, nu dăm drumul la muzică, nu vorbim tare, nu respirăm adânc. Altu’ e beat de 2 zile, nu mai știe limba română. Pe ălalalt nu l-ai vazut toată vacanța că a stat pe pârtie zi-lumină…și tot așa.

Și iată că ceea ce părea ca drojdia de la Dr. Oetker- o“Reușită sigură”, s-a transformat într-un fiasco, pe banii tăi (și nu-s puțini, că știți și voi cât costă 2 zile pe Valea Prahovei). Ai făcut tot ce ți-a stat în putere să ai niște sărbători memorabile, însă de fapt, totul nu s-a ridicat nici măcar la jumatatea așteptărilor tale.

De ce? E ca într-o relație. Cu cât investești mai mult, cu atât ai pretenția să primești mai mult. Numai că viața nu ține cont de așteptările tale. Things just happen for no reason. Nu e karma, e viața.

Dar lumea nu tre să știe toate astea. Din story-urile tale de pe social media reiese faptul că ai împodobit bradul în ritm de Jingle Bells, ai primit juma’ de cameră de cadouri de la Moșu’, ai fost cu gașca la munte, ai petrecut 3 zile și 3 nopți, privat de somn și cu șampania-n bot, și pe deasupra ai avut și un an la fel de minunat (cumva momentele memorabile fiind legate de cele mai reușite poze ale tale pe 2018).

Iar ca rezolutie a noului an ți-ai stabilit să slăbești, să te îmbogățești, să călătorești, să ai o viață socială mai activă, să nu mai pierzi timpul, să înveți o limbă straină, să îți întemeiezi o familie, să îți cumperi casă și eventual să faci și vreo sută de km de autostradă. Când de fapt, singurul lucru de care ai nevoie este încetezi să mai trăiești după criteriile altora.