Sărbătorile astea, pe
lângă faptul că sunt o branulă de marketing pentru injectarea consumerismului în vena omului, sunt de fapt o cauză a celor mai multe depresii. La români mai
ales. Pentru ca românului i s-a integrat în creier ideea post-decembristă conform
cărei gradul de satisfacție psihică e direct proporțional cu lungimea bonului
fiscal.
Dar asta nu ar fi cea
mai mare problemă. Banii sunt făcuți pentru a fi cheltuiți. Problema cea mai
mare este faptul că îți creezi așteptări cu privire la creșterea propriei stări de fericire. Lucru care de fapt nu se întâmplă.Și apoi pici în extrema opusă,
pentru ca de fapt constați următoarele:
- deși ai cheltuit o
grămadă de bani, masa îmbelșugată de Crăciun nu ți-a garantat că familia și
prietenii îți vor călca pragul casei. Și uite cum ai rămas cu frigiderul plin
și ore pierdute în bucătărie, ca apoi să fii nevoit să arunci jumătate din
muncă și speranțe la coșul de gunoi.
- cadourile cumpărate după ore lungi de umblat prin mall-uri și stat la cozi, nu au avut impactul
scontat asupra celor dragi (sperai că persoana care-l va primi să aiba reacția unui copil la Disneyland când vede un pulover cu motive festive, că doar ți-a
luat două zile să-l găsești).
- te gândeai că o gașcă de prieteni într-o cabană la munte ar fi rețeta ideală pentru un revelion
reușit. Dar nu ai luat în considerare ore petrecute pe DN în trafic (și asta nu
ar fi fost o problemă dacă în mașină nu ar fi fost atmosfera asta de priveghi, dar
șoferul și iubita lui din dreapta nu își vorbesc pentru ca el a avut tupeul
să-i spună că de la anul ar fi mișto să își facă amândoi abonament la sală, iar diva s-a simțit ofensată. Iar cel din dreapta ta n-a dormit bine azi-noapte și acum îi curge o bală din
colțul gurii, pe banchetă.)
Când ajungi acolo,altă durere: pitzipoancei îi e foame, îi e frig, îi intră soarele în ochi…nu îi place aia, nu îi convine ailaltă…e obosită, nu dăm drumul la muzică, nu vorbim
tare, nu respirăm adânc. Altu’ e beat de 2 zile, nu mai știe limba română. Pe ălalalt nu l-ai vazut toată vacanța că a stat pe pârtie zi-lumină…și tot așa.
Și iată că ceea ce părea ca drojdia de la Dr. Oetker- o“Reușită sigură”, s-a transformat într-un fiasco,
pe banii tăi (și nu-s puțini, că știți și voi cât costă 2 zile pe Valea
Prahovei). Ai făcut tot ce ți-a stat în putere să ai niște sărbători memorabile, însă de fapt, totul nu s-a ridicat nici măcar la jumatatea
așteptărilor tale.
De ce? E ca într-o
relație. Cu cât investești mai mult, cu atât ai pretenția să primești mai mult.
Numai că viața nu ține cont de așteptările tale. Things just happen for no
reason. Nu e karma, e viața.
Dar lumea nu tre să știe toate astea. Din story-urile tale de pe social media reiese faptul că ai împodobit bradul în ritm de Jingle Bells, ai primit juma’ de cameră de cadouri
de la Moșu’, ai fost cu gașca la munte, ai petrecut 3 zile și 3 nopți, privat
de somn și cu șampania-n bot, și pe deasupra ai avut și un an la fel de minunat
(cumva momentele memorabile fiind legate de cele mai reușite poze ale tale pe 2018).
Iar ca rezolutie a
noului an ți-ai stabilit să slăbești, să te îmbogățești, să călătorești, să ai
o viață socială mai activă, să nu mai pierzi timpul, să înveți o limbă straină,
să îți întemeiezi o familie, să îți cumperi casă și eventual să faci și vreo
sută de km de autostradă. Când de fapt, singurul lucru de care ai nevoie este încetezi să mai trăiești după criteriile altora.
