Treaba fiecăruia ce face cu corpul și sănătatea lui însă eu recunosc că am o problemă (bine....încă o problemă) cu divele împaiate care stau cu paharul de cafea in mâna la metrou.
In condițiile in care se circulă fix ca-n trenurile morții spre lagărele de concentrare, asudați și soiosi, lipiți unii de alții... respirând același aer vreo 3-4 perechi de plămâni la rând...se mai găsește câte-o struțoniforma să-și lipească pe membru cate un pahar de cafea si sa se inghesuie in harababura creata zilnic in drum spre "paradisul" corporatiilor piperiene .
Pai dacă te-ai destrăbălat aseară și nu poți face conexiuni neuronale fără a te conecta la elixirul amar al vieții de birou, pune-ti, mamă, branulă. Așa nu trebuie să păstreze toată lumea un metru distanță față de brațul tău protezat, de teama "drobului de sare". Mai ales ca scenariile paranoice sunt inerente daca si cealaltă mână ți-e ocupată cu discuții pe whatsapp, singura pârghie de stabilitate rămânând în degetul mic.
Refuz să cred că nu poți aloca 5 minute din zi să-ți bei liniștită cafeaua în locul din care ai achiziționat-o și preferi să umbli cu ea în mână pe stradă, izbindu-te de oameni. Poate ai mai putea tăia puțin din timpul pe care-l petreci în oglindă, admirandu-ți noua investiție în genele false și tulburător de lungi. Zic și eu.
Sau poate scopul este să arăți lumii că tu bei cafea de la Starbucks, de parcă ai fi atins astfel apogeul succesului în carieră, căci altfel nu îmi explic de ce o duci așa de mândră de parcă ai duce flacăra olimpică.
Însă orice te determină să plimbi acel pahar de cafea dintr-o parte în cealaltă a orașului ca Preafericitul care aduce lumina sfântă de la Ierusalim, eu nu îți urez decât un singur lucru: ca acea cafea să își facă pe deplin efectul și să ai un drum lung și anevoios până la prima toaletă publică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu